miercuri, 26 decembrie 2018

Bine ati venit pe la mine. Ma bucur ca ati facut-o, veti afla despre niste oameni de isprava: parintii nostri, batranii nostri. Pentru mine, batranii reprezinta piroanele care ma fixeaza totdeauna in cele mai sigure zone ale realului relativ. Daca n-as avea parintii in viata, m-as aciua pe langa un batran caruia m-as da de suflet, pe care l-as adopta negresit ca parinte pentru a ma inspira mereu, din experienta sa bogata de viata, sa iau decizii bine gandite. Dar nu doar pentru aceasta. Ci pentru ca simt, pe cuvant de onoare, ca toti batranii sunt parintii mei, ca le sunt obligata cu ocrotirea pe care am primit-o (simbolic) de la ei, prin ai mei. Am trait ieri la casa de marcat a unui magazin un sentiment de duiosie amestecata cu neputinta, ca martora a unei intamplari ce avea ca protagonist un batran cu mintea confuza. Nimic nu-i tradase vulnerabilitatea aceasta cerebrala. Stia, i se spusese, gandise (?) ca are o “obligatie” si trebuie sa cumpere flori. Cand il vad ca apare la casa cu ditamai doua ghivecele, om bine imbracat, tinut la “dunga” cum se spune, numai la carente de cunoastere a realitatii nu m-as fi gandit in cazul dumnealui. Tinea in mana bancnote in valoare de sase lei cincizeci pe care i le intindea ezitant casierului, cu inocenta pura, sa-si extraga acela suma necesara. “Saizeci si cinci de lei, domnule, nu sase lei cincizeci.” Cu mana pe bratul dumnealui, creind o incurajatoare intimitate, fara vreo competenta sa-l evaluez psihiatric, stiam ca nu realizeaza suma exorbitanta, imi imaginez, pentru un pensionar, si-i spun “Sunt foarte scumpe aici florile, puteti lua unele mai ieftine sau din alta parte”. Insusi casierului i se facuse mila de batranul acesta cu mintea tulbure dar cum sa fi actionat fara a deveni inadecvati? A scos din buzunar alte bancnote din care, cu sufletul indoit, eu si casierul l-am ajutat sa intregeasca suma ceruta de pacatoasele-alea de flori pentru “obligatie&r dquo;. Parintii mei, lucizi, sunt si ei usor de pacalit, mor cand imi povestesc cum sunt inselati in diverse conjuncturi! Oriunde vad batrani, ma gandesc la mama si la tata. Cand vad o batranica slabuta, palida si chinuindu-se poate cu plasa de cumparaturi sau dardaind sub o haina nu suficient de calduroasa, o sun pe mama, care stiu ca-i o friguroasa, sa ma asigur ca e bine. Batranul de ieri, mi-a amintit de tata, e un timid care nu-si apara drepturile ca sa nu contrazica, sa nu supere, de rusine. In Biserica spendida si minunata de peste strada, ma asez mereu langa o batrana senina care in timp ce se inchina cu o mana, pe cealalta si-o inalta catre cer, cuprinzandu-l iubitoare pe Hristos. Pentru mine, neindoios aceasta femeie imi este si ea mama. Dealtfel, ma si trateaza ca pe o fiica. Tatal meu-socru, initial provocator de tata-socrofobie (stanga, foto) nu mananca pana nu ma asez eu la masa, oricat de foame ar avea si insista sa vina la spital sa ne aduca mancare, ceea ce eu ii spun sa nu faca. A fost in oras pentru nimic altceva decat sa-mi mai cumpere doua seturi de forme pentru briose doar pen tru ca le vroiam mult. Despre tata (dreapta, foto) ce sa mai spun, e tata! Nu stiu daca tatii vostri v-au iubit si v-au daruit totul sacrificandu-si dintotdeauna si in prezent, propriul bine cum o face tata pentru sotia si cei cinci copii ai lui, sper sa-mi spuneti ca da. In jurnalul sufletului meu, inscrise cu emotie, sunt chipurile lor de oameni care au trait si au patimit cate eu nici nu voi sti vreodata ca se pot trai si patimi. Atata stiu: ca-i iubesc. Acest text participa la jocul Duzina de cuvinte propus de Clubul Psi. Va recomand sa cititi si  textele celorlalti participanti. Lectura placuta.

Cosmonova . 2017 Copyright. All rights reserved. Designed by Blogger Template | Free Blogger Templates