sâmbătă, 1 decembrie 2018

Marturisesc: Astazi sunt bolnava. Sunt bolnava de ceva intre auz si vedere, vorba poetului. Prea des aud de preoti securisti, de ierarhi curatati de focul Revolutiei, si totusi prea rar vad oameni care sa discute deschis despre acest act de neiertat. Parinte, cand vine vorba despre preotii religiei mele, sufar de maniheism. Din suflet imi dispar nuantele si-ajung sa vad totul in alb si negru. Daca ai colaborat cu securitatea si un singur om macar a avut de suferit din pricina “devotamentului” tau fata de Biserica, un singur suflet a experimentat durerea despartirii de familie… esti un nimic. Sau, cel mult, esti un nemernic. “Dar daca nu… Biserica… murea… se darama… si…” A-iurea! Scuze puerile. Sa se fi desfiintat toate locasurile din lume, Biserica tot ar fi mers mai departe. Caci nu caramizile, nu tencuiala fac Biserica sa existe… Cred in Dumnezeu, iubesc traditiile Bisericii. Dar vad Biserica un pic altfel decat tine… Pentru mine ea este o entitate care transcende aceasta lume, care are un trup viu format din credinciosi si care ma pune pe mine in legatura cu Dumnezeu. Dar astazi oamenii vin la Biserica ta asa cum vin la piata. Caci ea este o taraba cu lumanari, cruci si cruciulite, carti, lantisoare sau brelocuri cu sfinti. Si te intrebi intr-o zi de ce sunt semenii tai atat de superstitiosi, de ce uita care este esenta crestinismului si-ajung sa reduca totul la o atingere de sfinti… Parinte, daca ai gresit, daca intr-un moment al existentei tale ca preot ai transformat Biserica in lupanar, devenind o prostituata securista obedienta comunistilor, ce mai cauti in Biserica? De ce, parinte, sunt padurile atat de pustii si grotele atat de goale? Ma va ierta, parinte, Dumnezeu ca n-am puterea sa transform cuvintele in colti care sa sfasie hoiturile celor ce- au facut Biserica din sufletul meu… sa puta?

Cosmonova . 2017 Copyright. All rights reserved. Designed by Blogger Template | Free Blogger Templates