sâmbătă, 9 noiembrie 2019

Azi am fost dis de dimineata cu o prietena la Cimitirul Buna Vestire. E undeva la marginea Iasului si are in centrul sau o biserica draguta cu clopot si cu multe alei in jur. In spatele bisericii inca se construieste ceva, nu am bagat de seama ce anume desi m-am invartit o ora in jurul ei pentru ca nu mai aveam rabdare sa stau in acelasi loc in biserica. Niciodata nu am rabdare duminica sa ascult toata slujba in intregime. Ba ma gandesc pe dealuri, ba vad o tanti care-mi atrage atentia, nu sunt o credincioasa practicanta. Cativa oameni ai zonei stau si asculta slujba. Preotul are o voce linistitoare. Nu-l vad inca pentru ca noi incercam sa scoatem pomenile si sa le asezam si la sfatul unei localnice pe o masa in biserica. Vocea ii este calda si-i pot ghici varsta dupa intensitatea ei, nu are mai mult de 43 de ani. E trecut de ora 9.30 si ma uit la femeia de la lumanari care-si bea acum cafeaua cu fiul ei. Langa incaperea unde se vand lumanari, carti bisericesti si icoane se afla o scara alba care duce cred spre pod si spre clopotul de sus. Ce-as mai urca pe scara asta, sa vad cum e de sus. Afara mai sunt doua clopote, unul langa biserica si altul pe o aleea in stanga ei, langa morminte. Iasul se vede fain de aici, vad dealul Cetatuii si multi copaci. Iarba proaspata incepe sa se zareasca si aici. E primavara. Florile de pe mormant au muguri. O coroana pare ratacita intr-un copac deasupra unui mormant. Are flori albastre (turcoaz) si mov. Nu inteleg cum a ajuns tocmai acolo. Poate fi zarita imediat in copacul de pe aleea principala a cimitirului. O femeie ingrijeste un mormant, un barbat trece cu doua garoafe rosii pe langa mine. Nu bag de seama decat tarziu ca mormantul e al unui copil de 6 ani, are un nume frumos. In acelasi copac in care e coroana e si o casuta galbena pentru pasari cu intrarea decupata in forma de inima. Pe mormant stau asezate jucarii diverse, robotei, o masinuta albastra si una roz si un om de zapada, ramas probabil de la Craciun pazesc casa de odihna. O stea de mare a fost legata de cruce cu o ata de martisor. In dreapta si in stanga mormantului sunt puse doua masute rotunde iar pe una dintre ele se afla inca un colacel. Toate au un sens, un sens mai profund decat pamantul care adaposteste corpul unui copil. Sluja e in curs iar eu ma odihnesc in fata mormantului lui S.C. Poza in care zambeste e luminjata de zambtul lui, cred ca a fost un copil fericit. Detaliile care-i inconjoara mormantul ma intristeaza dar ma si umple de bucurie. Cred ca acesti oameni au fost niste si sunt niste parinti buni. Iata steaua lui. Doua femei ce par a veni de multi ani la slujba de duminica, stau pe scaune, linistite si susotesc in pridvor. Ma sfatuiesc cu ele si apoi incerc sa ma concentrez sa urmaresc slujba. A trecut ceva timp de cand nu am mai fost duminica la slujba intr-o biserica ca asta. Imi aduce aminte de biserica din satul bunicii. De fiecare data cand intru intr-un loc ca acesta, micut, discret si cu oameni care au fata luminata pentru ca asa sunt ei, imi aduc aminte de bunica. Imi aduc aminte de ulitele din satul atat de drag mie, de plin de viata intotdeauna, de copiii zanatici alergand dupa gaste pe imas (e un regionalism din nordul Moldovei= ses, teren cu iarba pe care se lasa animalele, pasarile la pascut, etc. ) si de plin de amintiri. Unde sunt amintirile mele? In momentele ca cel de azi se produce in capul meu ceva si se deschide un sertar si iese. Azi a iesit un sentiment cald care m-a umplut de energie si care m-a golit de teama, de nesiguranta. Mi-am incarcat bateriile azi si sunt fericita ca sunt inconjurata de oameni buni. Vreau sa ma concentrez mai mult asupra acestui lucru. Chiar acum ascult la radio (RTL 102-5 – Musica ) REM-Losing my religion. E o varianta acustica a melodiei, din 1991 si e de la repetitiile baietilor. Cred ce spun ei: Life is bigger, That's me in the corner. Share this: Digg Reddit Like this: Like Be the first to like this post.

Cosmonova . 2017 Copyright. All rights reserved. Designed by Blogger Template | Free Blogger Templates